Stiri

05.06.2011

Style dance - Editia 3 - Braila

4 - 5 iunie 2011

Formatiile Clubului Dance Impact au ocupat urmatoarele locuri:

sectiunea fantezie coregrafica locul 1

sectiunea majorete locul 1

sectiunea dans sportiv standard locul 2

La precometitional pereche 3 dansuri:

Perechea Fasie Denisa, Stancu Andrei a ocupat locul 1

La neoficial Cha-Cha:

Perechea Fasie Denisa, Stancu Andrei a ocupat locul 4

La vals lent:

Perechea Fasie Denisa, Stancu Andrei a ocupat locul 5

La fete solo Cha-Cha:

Perechea Fasie Denisa a ocupat locul 4

 

 
03.05.2011

ASOCIATIA CLUBUL DANCE IMPACT

MEMBRA A FEDERATIEI ROMANE DE DANS SPORTIV

ARE PLACEREA SA VA INVITE LA CONCURSUL NATIONAL

"FESTIVALUL DANSULUI" - EDITIA A VI-A

CARE VA AVEA LOC IN DATA DE 28 MAI 2011 LA SALA ANTILOPA.

VA ASTEPTAM CU DRAG

PROF. IOANA RADU

TEL: 0722.432.140 / 0749.012.171

DETALII

 
Despre dans Imprimare

 

“ Dansul sculptura cinetica “.

 

Dansul este o arta a spatiului. Este o scluptura cinetica, deoarece trupul balerinului, dansatorului aduna in el toata tensiunea miscarii. Miscarea lui dezvolta la maximum expresia. Poate exprima zborul, plutirea, un proces mecanic, o intalnire, un cuvant, o iubire, o stare, un obiect. Spre deosebire de un sculptor care creeaza o singura compozitie, finita ca forma, un coregraf trebuie sa faca in scurt timp mai multe variante de sculpturi in spatiu. Toate incremenite pentru o clipa, clipa cand se transmite mesajul artistic suprem.El face in permanenta compozitii, din materie vie. Nu are satisfactia unei opere incremenite-n spatiu. Menirea lui este sa compuna, sa descompuna si iar sa compuna forme vii, prin care concureaza si imbogateste materia. Artistul coregraf este un compozitor al vietii in miscare. Coregraful creaza stari. Gandeste intr-un spatiu infinit. In timp ce sculptorul isi concepe schite si desene pentru o viitoare opera. Aici fiecare se intalneste cu instrumentele lui specifice, de proiectie a unei creatii. Dar in timpul in care sculptorul isi creaza un mulaj, o forma finita, in ghips, metal sau lemn si o dimensioneaza la marimea dorita, coregraful nu mai face figuri umane in compozitii plastice. Coregraful trebuie sa creeze un scenariu, un limbaj al miscarii. Sculptura sa cinetica dureaza o secunda, in care acumuleaza, exprima si trece, intr-o alta forma, o alta compozitie. Pentru ca muzica pe care-o urmeaza ii cere o alta pozitie, o alta poza. Daca am compara baletul cu o pictura am spune ca cele sapte note sunt culorile, iar melodia este peisajul in care se naste miscarea. Dar coregraful imparte aceasta miscare in anumite ritmuri, stari, expresii. Ele se supun unor canoane clasice. De aceea esenta dansului, o constituie miscarea armonioasa. Miscarea vorbita. Miscarea inseamna comunicare, iar oamenii au nevoie de comunicare pentru a se intelege. Baletul este, dupa parerea mai multor specialisti, cel mai vechi limbaj artistic dar si cel mai complet si actual. El exprima intr-o masura necesitatea. Nu l-a creat moda, deci nu se poate demoda. Balerinul este un artist care lupta cu varsta timpului. El trebuie sa comunice atat istoriei cat si mesaje spre viitor. Toate, cu stari ale intregii lui fiinte. Fiinta, corpul balerinilor se formeaza prin educatie, apoi prin creatie. Educatia pentru ei, este un tunel al timpului, ei se afla intr-o barca a prezentului ce devine rapid trecut si privesc spre viitor. Iar textul pe care-l interpreteaza, il deseneaza in aer, respectiv muzica, este chiar viata. Prin dans, ei trebuie sa smulga materiei pe care o insufletesc gesturile sublime cu care ne iubim si ne intelegem in Univers.

 

“ Dansul ca muzica vizuala “

 

Cel care da tema de interpretat este compozitorul. Fiecare moment muzical este interpretat de coregraf. El trebuie sa vada muzica, ideile muzicale, sa intre in haina muzicii, patrunzand in sentimentele ei, transformand dansatorul in personajul sugerat, devenind o sinteza artistica. Coregraful trebuie sa traiasca viata, si sa convinga pe dansator si apoi publicul de ceea ce a trait personajul. Este ceva de dincolo de lumea reala. Din alta lume, care vine la intalnire cu noi. Aici, artistul, daca este mare, si pregatit sa o faca, transfigureaza viata lui intr-un moment unic de arta. Este, de fapt o intrare in limbajul artistic, intr-o conventie, pe care, dupa ce ai inteles-o, trebuie sa o exprimi la maxima putere, pentru ca spectatorul sa traiasca starile balerinului de pe scena. Totul este de fapt o iluzie, iar el, spectatorul trebuie sa creada in acea iluzie, intr-o viata care nu exista. Dar a fost creata si exista prin spectacol. Balerinul trebuie sa creada in acest limbaj. Limbajul miscarii, al muzicii vizuale. Aici este fascinatia, misterul zace in om, in creierul lui, si  nu-l are orice om. O parte din acest mister se ascunde in muzica pe care artistul-dansatorul o transforma in miscare inteligibila si expresiva.

 

“Alfabetul performantei”

 

Alfabetul frumosului si al performentei. Dansatorul exprima muzica vizual, o canta prin miscarile corpului sau. El trebuie sa ajunga in scurt timp, sa-si cultive puternic simturile cu care are sanse sa intuiasca miezul frumosului plastic. Cand ajunge sa se domine pe el insusi, balerinul este in aceeasi masura pictor, sculptor, poet, compozitor. Pentru o clipa, mare cat un fragment din viata noastra, in miscarea dansatorului sclipeste, se oglindeste, o frantura din eternitatea universului. Apoi balerinul este si actor, dar un actor mut. Ca sa poata sa-si exprime gandurile si sentimentele omenesti, ca sa poata fi inteles trebuie sa-si coordoneze la maximum intreaga sa fiinta. Dar pentru asta trebuie sa fi udat pragul talentului cu multa, multa sudoare. Sudoarea muncii, a sperantei, a zborului, a caderii, a fericirii, a renuntari, a revenirii in spatiul scenei.  In timp ce actorul de teatru sau de teatru liric dispune de cuvant vorbit sau cant. Importa mai putin nuanta pe care o imbraca acest mijloc de comunicare, balerinul trebuie sa faca totul, sa exprime totul, numai prin miscarea plastica a corpului sau si a expresiei fetei. Totul exprimat pe o scena de numai cativa zeci de metri patrati. Universul miscarii concentrat la dimensiunile scenei. De aceea balerinul este lacom de spatiu. Nu orice fel de spatiu, ci unul organizat dupa reguli estetice.

Am incercat sa fac o mica prezentarea a dansului sub toate aspectele pe care le poate imbraca. Am vorbit in mod special despre balet deoarece, acesta sta la baza tuturor formelor de miscare, indiferent care ar fi acelea: dans sportiv, dans contemporan, dans modern etc. Pentru a putea practiva o alta forma decat cea a baletului, dansatorul trebuie sa dispuna de o foarte buna pregatire si cultura din punct de vedere coregrafic si muzical. In continuare voi face o trecere in revista a principalelor date istorice referitoare la aparitia expresiei corporale sub forma dansului si legatura sa cu cantecul si muzica.

Dansul fie ca se numeste sportiv, de bal sau pur si simplu dans, devenit istoric prin trecerea timpului, a fost si continua sa fie un mod placut de manifestare a miscarii estetice. Aparitia dansului o putem lega de aparitia societatii omenesti, iar dezvoltarea lui se face in paralel cu evolutia culturii si civilizatiei umane.

Arta dansului oglindeste una din cele mai esentiale trasaturi ale existentei umane: sensibilitatea. Dansul este infatisat sub mai multe aspecte; de la ritualul pagan pana in zilele noastre, acesta s-a insotit cu poezia, muzica, teatrul si cu artele plastice.

In trecutul indepartat dansul era cu un profil abia conturat, el a izvorat din dorinta oamenilor de a se manifesta prin miscari ritmice. Aceste miscari ritmice erau expresia framantarilor interioare, nascute din amaraciune sau bucurie. Apoi, dansul in forma simplista, si-a organizat ritmicitatea odata cu aparitia muzicii, care ii simplifica starile emotionale si modul de manifestare a acestora, deoarece omul a gasit o surprinzatoare rezonanta in muzica si astfel si-a reorganizat ritmicitatea.

Odata cu trecerea timpului aceste miscari ritmice capata o noua identitate. Aceasta noua identitate “dansul cu adevarat”, reprezinta emanatia personalitatii umane.

Dansul in antichitate:  - la egipteni - dansul a fost inventat de preoti si inchinat lui Osiris (zeul Soarelui), se numea dans astronomic, si Boului Apis.

- la greci - religia este strans unita cu dansul colectiv. Ei se miscau pe ritmuri antice numite ditirambi, pe care le inchinau in onoarea zeilor.

- la italieni - odata cu raspandirea crestinismului, dansul intra in ceremonia de cult, in cadrul procesiunilor religioase, care erau adevarate balete ambulatorii: corul dansa, preotii erau corifeii.

Dansul in Evul Mediu: dansul dezerteaza din biserica si ia forma de carnavaluri ca o xplozie de bucurie, baluri, ca revers al constrangerilor anterioare ale dansului religios. Tot in aceasta perioada isi face aparitia si dansul de societate, deoarece este imbinat cu viata sociala.

Renasterea este epoca de inflorire a artelor. Stiintelor in al carui centru se afla omul. Renasterea modifica aspectul dansului, acesta fiind si inceputul baletului. Voga baletului se amplifica si se raspandeste foarte repede. Baletul ia fiinta in Evul Mediu spoi este preluat de catre regele “Soare”, al Frantei.

Ludovic al XIV- lea infiinteaza prima Academie de dans si profesionalizeaza baletul (1661). Directorul academiei este Charles Bauchamp, maestru de balet si inventatorul scrierilor coregrafice. Baletele aveau un caracter mitologic si galant. In aceeasi perioada incepe colaborarea dintre marele muzician Jean Baptiste Lully si Moliere, cand isi face aparitia si comedia balet, care cuprindea recitari, cantece, dansuri, coruri, glume, scamatorii etc. Aceasta Academie regala a fost pepiniera dansatorilor ca: Petipa, Vestris, Saint Leon, Ferrari, Taglioni (care in 1682 danseaza prima pe poante).

Dansurile care se dansau dupa revolutia franceza si dupa primul si al doilea razboi mondial.

Secolul XVIII - valsul in figuri, galopul;

Secolul XIX - polca, mazurca si cancan;

Dupa primul razboi mondial: - charleston, tango, foxtrot;

Dupa al II -lea razboi mondial: charleston, tango, shimmy, machisa braziliana, one step, valsul in figuri.

Dupa 1935 se dansau: conga, rumba, french cancan.

Promotorii de seama pentru evolutia dansului sunt: - Jean Georges Nover (imbina dansul cu pantomima, rezultand un dans teatral); - Marius Petipa (fondeaza baletul clasic in Saint - Petersburg. Un rol important la avut intalnirea lui cu Piotri Ilici Ceaikovsky, iar primul balet in care au colaborat a fost “Frumoasa din padurea adormita”; au urmat  “Lacul lebedelor”, “Spargatorul de nuci”, etc.); - Loie Fuler ( ramane in istorie cu punerea in scena a jocurilor de lumini, cu manuirea esarfelor mari ale rochiei cu bagheta);

- Isadora Duncan ( se revolta contra regulilor conventionale ale dansului. Ea propaga miscarea naturala si preconiza unitatea dans, muzica, drama si cor. Are meritul de a fi reconstituit dansul grec.); - Vaclav Nijinsky ( a fost o revelatie, un acrobat exceptional, avand o detenta de plutire ca o pasare. In balet el a demonstrat o virtuozitatea inegalabila, a fost un novator cu totul original, dand baletului un stil nou in epoca sa.).

Dansul sub diversele sale forme:  baletul academic, baletul blanc, entrements, ballet de cour, ballet mascarade, ballet a entrees, comedia ballet, tragedia ballet, opera ballet, ballet d’action, ballet romantique,, ballet abstract, etc.

La inceput avand functii rituale, devine la greci disciplina de educatie in scopul sadirii, mentinerii si intaririi sentimentelor de solidaritate sociala. In evul mediu, cu toata tendinta clerului de a mentine functia religioasa asupra tuturor manifestarilor omului, deci si implicit asupra dansului, manifestarile laice sunt din ce in ce mai puternice, incat in secolul al XIII -lea se impune in practicarea sociala genuri diverse ca o simpla si adevarata expresie a dragostei de viata a poporului. Acestea sunt de fapt dansurile populare care in Renastere vor deveni dansuri de oras in forme evoluate, dezvoltand pasi simpli, individualizand gesturi si miscari.

Epoca a infloririi tuturor artelor - literatura, pictura, muzica, dans - Renasterea demonstreaza puterea si rafinamentul artistic, efervescenta crescatoare a spiritului uman.

In secolele XVII - XVIII numeroase dansuri populare sunt dansate de populatia oraselor la ocazii festive, iar la curtile nobililor - menuetul, gavota, giga, si multe altele devin dansuri cu caracter ceremonios, fastuos, urmarindu-se executia desavarsita si eleganta a miscarilor gratia si nobletea corpului. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea se renunta treptat la caracterul pretentios al dansului de curte si incet, incet dansurile populare incep sa apara in saloanele de bal, aproape in forma lor anterioara. Sprintena mazurca, polca, cadrilul se vor raspandi foarte repede bucurandu-se de o mare popularitate.

Viena secolul al XIX- lea , datorita unui fecund climat muzical se va afirma valsul, dans ce s-a facut cunoscut cu multa usurinta in intreaga europa, trecand si dincolo de ocean in America. Imbinand anumite caracteristici ale unor cantece si dansuri populare din Cuba, Argentina, Brazilia, Mexico, cu elemente folclorice, muzical - coregrafice ale Spaniei sau populatiei negre,    s-au nascut in secolul al XX - lea dansurile latino-americane, cu ritmicitate complexa si miscari ce permit aportul creator al dansurilor. Acestea vor coexista si se vor dezvolta alaturi de unele dansuri devenite clasice, care probeaza perenitatea lor in timp.

In secolul XX , ca o necesitate apar scoli de dans, in care profesorul de dans contribuie la initierea si insusirea de catre doritori a dansurilor standard si latino - americane.

Cele dintai spectacole de dans au avut loc inainte de primul razboi mondial, la Paris, Berlin, si Baden-Baden. Prin 1930, ele vor fi organizate de diferite firme particulare, fiindca nu existau organizatii internationale mici pentru profesionisti, nici pentru amatori.

In 1932 exista deja Organizatia Germana pentru promovarea dansului social. In 1935, la 10 decembrie, a fost  fondata la Praga prima asociatie internationala de amatori sub numele de Federatia Internationala de Dans pentru Amatori (F.I.D.A.). Membrii fondatori erau asociatiile nationale ale Austriei, Cehiei si Slovaciei, Danemarcii, Angliei, Frantei, Germaniei, Olandei, Statele Baltice, Italiei, Norvegiei.

Inainte de J.O. din 1936 de la Berlin, F.I.D.A. organizeaza la Bad Nanscheim prima competitie internationala oficiala de dans sportiv, cu participanti din 15 tari din trei continente.

In 1939, la izbucnirea celui de al doilea razboi mondial, toate activitatile internationale au fost oprite, iar F.I.D.A. dizolvata. La 13 iulie 1953, la Valdem in Austria, F.I.D.A. a fost reorganizata cu reprezentanti din Belgia, Danemarca, Franta, Italia, Austria; Frantz Bucheler fiind reales presedinte datorita diferitelor conflicte de interese dintre profesionisti si amatori din unele tari membre. In ianuarie 1956 la Conventia de la Munchen, s-a dat o rezolutie prin care se suspenda din nou activitatea F.I.D.A. pana la o noua decizie. Dupa aceasta decizie, amatorii nu mai aveau un organ organizat international, pentru a le reprezenta si apara interesele de aceea la indrumarea lui Otto Teipel, din Weisbaden, multi campion german, s-a fondat la 12 mai 1958 Consiliul International al Dansatorilor Amatori, la care au aderat amatori a 14 asociati nationale din 12 tari.

Aceleasi conflicte dintre profesionisti si amatori au reaparut si in I.C.A.D. si la adunarea generala din 12 mai 1962 presedintele Otto Teipel a fost destituit.

La 27 iunie 1965 la Kiel a fost ales presedinte Detlef Hegrmann din Bremen. La adunarea generala din 1990 si-a schimbat denumirea din I.C.A.D. in Federatia Internationala de Dans Sportiv  I.D.S.F. In prezent I.D.S.F. numara printre randurile sale 47 de tari membre, din 5 continente.

In Romania, dupa cel de al doilea razbio mondia, la Brasov a fost infiintata Uniunea Profesorilor de Dans condusa de Francisco Jiacsiar. La Bucuresti Asociatia Maiestrilor de dans din Romania ce avea ca presedinte pe Achim Dumitrescu si membrii de baza pe Nicolae Sever (vicepresedinte), Oleg Danovski, Maria Capsali, Maghiar E., etc.

Existand scoli si profesori de dans s-au organizat concursuri pe saloane si scoli. A urmat o perioada in care preocuparea pentru acest gen de dans a cunoscut o scadere pana cand dansul si-a reintrat in drepturile lui.

Revitalizarea dansului de competitie se face in Romania cu inceperea anului 1984 odata cu primul Congres de Dans de la Pitesti, a carui initiator moral a fost prof. Viorel Nastase.

Pioneratul in acest gen l-au facut oameni ca: Sandor - Oradea, Viorel Nastase - Pitesti si Bucuresti,  Ion- Cornel Vasiliu - Brasov, Sotii Ulitoi si Maria Dan - Timisoara.

Fara a se avea o pregatire in domeniu, se lucra mai mult empiric.

In 1990 s-a infiintat Federatia Romana de dans sportiv care in 1991 a fost recunoscuta de Ministerul Tineretului si Sportului, iar la 1 ianuarie 1992 a devenit membra a Federatiei Internationale de Dans Sportiv.